sâmbătă, 13 octombrie 2012

Acum şi pe YouTube


     Blogul "Arbor in absidem - Bonsai" are, începând de astăzi, canal oficial pe YouTube. Inevitabil, la prezentarea progresiilor unor copăcei, avea să fie nevoie de câte un filmuleţ, deci mai devreme sau mai târziu trebuia făcută şi-asta.


       Vizionare plăcută! 

Marius VRÂNCIANU

miercuri, 10 octombrie 2012

Ulmus, rex arborum - recoltări de vară


       Cele două luni fără internet (august - septembrie) au indus blogului, inevitabil, o moarte clinică. De activitate, însă, n-am dus lipsă, şi cum trebuie "îndosariată" am revenit cu fotografii şi postări noi. 

+++++

     Voi începe cu o chestiune generală: recoltările de material din timpul verii. Ajuns finalmente acasă pe la început de august, în plină secetă, am început prin a număra victimele acesteia. Mai puţine decît mă aşteptam (vreo 3-4 copăcei). Suficient de multe, totuşi, pentru a mă determina să colectez câteva exemplare în cea mai nefastă perioadă pentru astfel de activitate - toiul verii, mijlocul secetei, cu 40 grade C la umbră... Am avut succes, cu toate acestea.
          Am reuşit să transplantez vreo doi fagi (fagus sylvatica), un stejar (quercus robur), ceva carpeni (carpinus betulus) şi un lemn câinesc (ligustrum vulgare), dar specia predominantă în preferinţele mele estivale (şi, de altfel, în flora spontană a regiunii mele natale) a fost ulmul de câmp (ulmus minor). Docil, iertător, frunze mici şi micşorabile, crenat-serate, cu aspect frumos; ramuri subţiri, elegante, uşor dirijabile; rădăcini rămuroase, de suprafaţă; colorit splendid în timpul toamnei, ş.a. Excelent pentru bonsai!

+++++

           Fotografii, din păcate, nu am decât cu ultimii şi cu câţiva copăcei mai "vechi" (click pe imagini pentru dimensiunea originală). 
           Seria ulmilor (toţi colectaţi cu trunchiul gol sau doar cu vreo ramură nesemnificativă, au odrăslit foarte abundent în prima lună de la transplant):







şi ligustrumul:


       Iar aici carpenii din primăvară:




şi molizii din vara lui 2011, tunşi superficial:



       Unii au suferit câteva lucrări de modelare de la data fotografierii, dar voi reveni asupra lor în postări separate. Rămâne de văzut câţi vor mai supravieţui iernii. 
         Acestea fiind spuse, doresc să închei prin a ura studenţilor interesaţi de bonsai (ştiu sigur vreo 3-4 în România) un an nou universitar cât mai reuşit! Auf wiedersehen!

Marius VRÂNCIANU

vineri, 20 iulie 2012

Despre citrice...


      Distanţă internodală mare, nevoie de lumină din plin, frunze mari, greu de redus, rădăcini pivotante, trunchiuri firave, spini, ramuri elastice, dificil de "stăpânit" şi multe altele sunt caracteristici care fac din citrice "personae non gratae" printre bonsai. E drept, plantele aparţinând genului citrus (majoritatea arbuşti fructiferi hibrizi) sunt aproape imposibil de format ca bonsai, necesitând o experienţă foarte vastă şi un timp îndelungat (până la 20 - 25 de ani pentru o formă acceptabilă). Există, desigur, excepţii de la regulă, dar cazurile sunt rarisime. 
      Peste tot unde am căutat sfaturi în privinţa asta mi s-a tăiat din faşă avântul: "nu-ţi bate capul cu citricele!" - ceea ce a fost, recunosc, un aviz bun. La infima mea experienţă de doar trei ani printre "bonsai" aş fi putut fi dezamăgit foarte uşor de rezultate. Totuşi, afinitatea mea pentru aceste plante - pe care-o am de când mă ştiu (frunzele lucioase de un verde crud, în contrast cu scoarţa uneori închisă şi parfumul puternic emanat de acestea şi mai ales de flori, când apar, mi-au captivat atenţia încă din copilărie) - afinitate la care se adaugă şi caracteristica-mi obstinaţie (doar sunt moldovean, ce dracu'?) mi-au provocat o incredibilă mâncărime la degete. Iar mâncărimea s-a lăsat cu o serie de proiecte, cred eu, promiţătoare.

          Deocamdată deţin un grapefruit (citrus paradisi) butăşit prin 2010, care acum vreo lună era în stadiul ăsta (evoluţia lui va fi prezentată într-un alt post, ceva mai târziu):


şi vreo 15 portocali şi lămâi din seminţe, tineri (câteva săptămâni) pe care fac diverse experimente. Din păcate cu ultimii n-am decât o fotografie făcută prin mai, cu un aranjament cu cinci lămâi încropit la plictiseală prin cămin:


          Dintre toţi vor fi selectaţi cei mai prezentabili şi poate va ieşi ceva. Rămâne de văzut. Important e că perseverez.

+++++

           Perseverenţa şi încrederea în reuşită mi se trage, totuşi, şi din demonstraţiile... să le spunem "practice". Astfel, după lungi căutări pe 'net, am reuşit să găsesc unele imagini - puţine la număr, dar grăitoare - cu rutaceae - citrice şi plante imediat înrudite, ca poncirus sau fortunella - formate foarte bine ca bonsai. Le voi ataşa în continuare (click pe imagni pentru mărimea originală) pentru a mai bucura ochii vizitatorilor şi a demonstra, încă odată, că se poate!
            Specii / hibrizi:
calamondin (citrofortunella microcarpa):


key lime (citrus aurantifolia):


lemandarin (citrus limonia):


portocal de Sevilla (citrofortunella microcarpa):

 
mandarin satsuma (citrus unshiu):


yuzu (citrus ichangensis x citrus reticulata):


portocal (citrus sinensis):


grapefruit (citrus paradisi):

 
citrus myrtifolia:


portocal trifoliat (poncirus trifoliata):



kumquat (fortunella sp.):








 

specii neidentificate de citrice:



      După cum se poate lesne observa, stilurile predominante sunt shakan şi chokkan, iar pe ici - pe colo câte-o semicascadă sau cascadă. Eu, însă, am de gând să experimentez cu o multitudine de stiluri şi combinaţii pe citrice. Până la pensie timp este...

Marius VRÂNCIANU

vineri, 29 iunie 2012

Imagini de vară cu copăceii


      Am apucat, week-end-ul trecut, să mai trec pe-acasă pentru recreere după sesiune şi înainte de restanţe, după aproape două luni. Pe lângă pozele pe care le-am făcut copăceilor - şi pe care le voi prezenta în continuare - m-am ales cu înc-o lecţie într-ale bonsaitului.

      Deşi locuiesc în zona premontană, cu un climat relativ mai rece, canicula de peste două săptămâni mi-a afectat semnificativ copăceii. Orice pre-bonsai (în afară de vreo doi ligustrumi şi un ulmişor) plantat într-un vas mai mic de c. 3500 - 4000 cm3 (3,5 - 4 L) s-a uscat complet. Vasele puţin adânci şi amplasarea sistemului radiar aproape de suprafaţă au făcut plantele extrem de vulnerabile în faţa căldurii. Şi cum, plecat de acasă, le lăsasem doar în grija ploii şi-a mamei (deci a ploii, în genere), temperaturile au fost fatale pentru vreo zece copăcei. 
      Acest fapt m-a determinat să iau o decizie temporară: mă las de shohini! De exterior, cel puţin. Sau, dacă nu mă voi putea abţine (cine mă cunoaşte mai bine îmi ştie afinitatea pentru bonsaii mici), o să-i plantez, măcar, în vase mari. Cu muşchi pe toată suprafaţa substratului. Ca să fiu sigur că vor avea umezeala minimă necesară supravieţuirii în perioadele când sunt plecat de-acasă.
      De asemenea, întâmplarea a fost unul dintre motivele reorientării mele şi către bonsaii de interior. Dar povestea este mai lungă de atât şi o voi expune, pe larg, într-un alt post, atunci când mi-o va permite timpul. Nu-şi are locul aici.

+++++

       La urma urmei, pierderea n-a fost extrem de mare. Ceilalţi copăcei s-au dezvoltat frumos în lipsa mea, cu călduri cu tot. Unii au trecut prin defolieri totale sau parţiale, alţi câţiva prin legări sumare sau alte intervenţii. Pozele următoare sunt făcute după respectivele operaţii (click pe imagini pentru a le mări):

           - carpenii (carpinus betulus):

 

 



           - doi molizi (picea abies) pe care-i am de anul trecut - le voi face prima legare prin toamnă:



           - cireşi (cerasus vulgaris): 



           - ulm de câmp (ulmus minor) - abia revenindu-şi de la căldură:



           - pruni (prunus domestica):





           - lemn câinesc (ligustrum vulgare):





           - dracilă (berberis vulgaris) - aparent singura rămasă în viaţă:


           - mălin/cireş păsăresc (prunus padus) - aici defoliat complet:


           - şi un păducel (crataegus monogyna) care încă nu şi-a recăpătat vigoarea, din câte se pare, după replantare:


      Pe cei în vasele mici şi medii (cum ar fi ulmii de mai sus, mălinul sau ligustrumii) i-am găsit "extenuaţi", cu frunzele moi, aproape uscate, dar şi-au revenit complet după două zile de udări abundente şi pulverizări. Restul erau bine-mersi, zâmbitori şi veseli, dezvoltaţi cum trebuie. Sper ca măcar din cei mari să iasă ceva acceptabil. 
      De acum înainte voi implementa sintagma "think big" în bonsai. Literalmente.

Marius VRÂNCIANU